Dicţionar englez-român |
BOB
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
bob1 I. substantiv
1. (tehn.) greutate a pendulului / balansierului; plumb de sondă; cursor, greutate culisantă (la cântare, balanţe).
2. coadă de zmeu.
3. plută (la undiţă); râmă, vierme, momeală (în cârlig).
4. v. bobsleigh.
5. (mar.) sondă.
6. ciorchine (de fructe); mănunchi (de fructe, flori etc.).
7. moţ, smoc (de păr); perucă scurtă; păr tăiat scurt (la femei); coadă tunsă (la câini sau la cai).
8. (muz.) refren;
to bear a bob a) a cânta un refren cu corul; b) (fam.) a participa, a da o mână de ajutor.
9. farsă, poznă, festă;
to give smb. the bob a trage pe cineva pe sfoară; a prosti pe cineva.
10. (mine) lovitură uşoară.
bob1 II. verb A. tranzitiv
1. a băga, a vârî;
to bob one's head into the room a-şi băga / vârî capul în cameră pentru o clipă.
2. (fam.) a pune, a aşeza (cu un gest brusc);
she bobbed it on the table îl puse brusc pe masă.
3. (fam.) a face;
to bob a curtesey, to bob to smb. a face o mică reverenţă (cuiva).
4. a tăia scurt (părul, coada).
bob1 II. verb B. intranzitiv
1. a se legăna, a pluti (pe apă).
2. (şi to bob up and down) a sălta, a dansa (pe apă);
(fig.) to bob up like a cork a se înviora, a-şi reveni.
3. to bob for apples a apuca cu gura merele care plutesc pe suprafaţa apei dintr-un hârdău (joc de copii).
4. to bob up a apărea / a se ivi brusc / pe neaşteptate.
bob2, plural bob substantiv (fam.)
1. şiling.
2. flăcău, băiat, cetăţean.