Dicţionar englez-român |
BREACH
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
breach I. substantiv
1. spărtură, deschizătură; breşă;
(mil.) to stand in the breach a suporta atacul principal; (fig.) a primi lovitura hotărâtoare a potrivnicului.
2. (mar.) val care izbeşte un vas;
clean breach val care izbeşte un vas şi-i rupe catargurile;
clear breach val care izbeşte un vas şi nu produce nici un fel de stricăciuni;
(fig. înv.) breach of the day revărsatul zorilor, zori.
3. rupere, întrerupere (a legăturilor);
without a breach of continuity neîntrerupt, fără întrerupere.
4. încălcare (a legii, a obligaţiilor etc.);
breach of discipline încălcare a disciplinei, indisciplină;
breach of faith trădare; abuz de încredere;
breach of the peace tulburare a ordinii publice; atentat la ordinea publică;
breach of professional secrecy violare a secretului profesional;
breach of the law încălcare / călcare / violare a legii;
breach of trust abuz de încredere;
breach of good manners încălcare a etichetei / a bunelor maniere, impoliteţă;
breach of justice nedreptate;
breach of promise / încălcare a unei făgăduieli (mai ales de a se căsători).
5. interval.
breach II. verb tranzitiv
(mil.) a face, a deschide o breşă în, a rupe (frontul).