Dicţionar englez-român |
BUCKLE
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
buckle I. substantiv
1. cataramă.
2. (tehn.) colier, jug; scoabă; acuplare.
3. încovoiere, curbură;
(amer. fam.) to make buckle and tongue meet a reuşi să o ducă de azi pe mâine.
buckle II. verb A. tranzitiv
1. (şi to buckle on / up / together) a încătărăma, a prinde / a fixa cu o cataramă.
2. a îndoi, a încovoia, a curba.
buckle II. verb B. intranzitiv
1. (şi to buckle up) (mai ales despre metale) a se îndoi, a se încovoia, a se bomba, a se deforma.
2. (fig.) a se supune, a se pleca, a se mlădia.
3. to buckle (down) to a se apuca energic / cu hotărâre de;
he buckled down to hard work s-a apucat cu nădejde de (o) muncă (grea).
4. (fam.) a se căsători.
Exemple de propoziții și/sau fraze:
In journeys, when I was weary of the coach, a servant on horseback would buckle on my box, and place it upon a cushion before him; and there I had a full prospect of the country on three sides, from my three windows.
(Gulliver's Travels into several remote nations of the world, de Jonathan Swift)