Dicţionar englez-român |
BUNT
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
bunt1 substantiv
1. (mar.) burta / umflătura pânzei; bază a vergii.
2. partea umflată a unui năvod.
bunt2 I. verb tranzitiv
a lovi, a izbi (cu capul, cu coarnele); a înghionti; a da un ghiont (cuiva); a împunge.
bunt2 II. s.
lovitură (cu capul), împunsătură (cu coarnele); ghiont.
bunt3 substantiv
(bot.) mălură (Tilletia tritici).