Dicţionar englez-român |
CAUL
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
caul substantiv
1. bonetă, scufiţă (de copil).
2. (anat.) căiţă; cămaşă;
born with a caul a) născut cu căiţă pe cap; b) (fig.) norocos (în viaţă), născut cu stea în frunte / cu noroc.
3. (anat.) epiploon, pieliţă care acoperă maţele, ţiplă.