Dicţionar englez-român |
CIRCUMLOCUTION
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
circumlocution substantiv
1. circumlocuţiune.
2. verbozitate, vorbărie; ocol, vorbire evazivă / pe ocolite.
3. (lingv.) perifrază;
(glumeţ) Circumlocution Office birou sau instituţie unde înfloresc formalismul şi birocratismul (expresie creată de Dickens în romanul “Micuţa Dorit”).