Dicţionar englez-român |
COVENANT
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
covenant I. substantiv
1. înţelegere, învoială, târg, tocmeală, legământ; (jur.) acord, contract, angajament; clauză a unui contract;
(ist.) Covenant of the League of Nations statutul Ligii Naţiunilor;
(ist.) the (National) Covenant Covenantul (Liga) presbiterienilor scoţieni (sec. 16 şi 17).
2. (bibl.) Testament, făgăduială a mântuirii;
the books of the Old and the New Covenant Cărţile Vechiului şi Noului Testament;
land of the covenant pământul făgăduinţei, Canaan.
covenant II. verb A. intranzitiv
1. a încheia o înţelegere, a se învoi.
2. (for, to, that) a se obliga solemn (ca, asupra, să) a se lega (să); a conveni (să).
covenant II. verb B. tranzitiv
a stipula, a prevedea, a (o)rândui, a stabili.