Dicţionar englez-român |
DISCREDIT
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
discredit I. verb tranzitiv
1. a discredita, a compromite; a face de râs, a dezonora, a defăima;
his behaviour discredits him with the public purtarea sa îl discreditează faţă de public.
2. a nu da crezare (cu dat.), a se îndoi de, a refuza să creadă;
the report was discredited raportul a fost primit cu neîncredere.
3. a face îndoielnic / nedemn de crezare.
discredit II. substantiv
1. proastă reputaţie, discredit(are), compromitere, pierdere a reputaţiei; ruşine;
to bring into discredit; to bring on / to a discredita, a compromite;
to bring on oneself a se discredita, a se face de râs, de ocară;
without any discredit fără discreditarea cuiva.
2. neîncredere;
to throw discredit on a a pune la îndoială, a trezi neîncredere în.
3. (ec.) pierdere a creditului comercial.