Dicţionar englez-român |
DISHONOUR
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
dishonour I. substantiv
1. dezonoare, ruşine, ocară;
to hold / to deem it a dishonour to a socoti dezonorant să;
to pronounce dishonour of a vorbi de rău, a cleveti, a defăima.
2. înjosire, umilire, afront.
3. (ec.) neachitare, refuz de a accepta sau de a plăti (un bilet la ordin, trată, cec etc.); protestare a unei poliţe.
dishonour II. verb tranzitiv
1. a dezonora, a ruşina, a discredita; a înjosi;
to dishonour one’s promise a nu-şi ţine promisiunea.
2. a necinsti, a silui, a viola.
3. (ec.) a nu onora (o poliţă); a nu plăti, a nu achita.