Dicţionar englez-român |
DISLOCATION
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
dislocation substantiv
1. dislocare, deplasare din articulaţie (a unui os), luxaţie, scrântitură.
2. deranjare, tulburare.
3. dezordine, dezorganizare.
4. (geol.) deplasare, dislocare, surpare (de straturi, roci, provocând fisuri sau falii).
5. (mil.) cantonament (de trupe).
6. (fiz.) dislocaţie.