FINESSE

Pronunție (USA): (GB):

Traducere în limba română

finesse (fr.) I. substantiv

1. fineţe; delicateţe; rafinament; subţirime.

2. subtilitate, abilitate; viclenie; şmecherie.

3. tertip, şmecherie, vicleşug, artificiu, scamatorie, procedeu abil / dibaci.

4. (la cărţi) a-şi deruta adversarul jucând o carte mică.

finesse (fr.) II. verb A. intranzitiv

1. a proceda cu fineţe / abilitate / cu şmecherie sau viclenie; a face stratageme sau tertipuri.

2. (la cărţi) a juca o carte mică pentru a deruta adversarul, ţinând cartea mare în rezervă.

finesse (fr.) II. verb B. tranzitiv

1. a trage pe sfoară, a înşela.

2. to finesse smth. away from smb. a scoate, a zmulge de la cineva ceva prin vicleşug;

to finesse smb. into smth. a determina pe cineva prin viclenie să facă ceva.