Dicţionar englez-român |
GILL
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
gill1 I. substantiv
1. (iht.) (mai ales pl.) branhii; urechi (la peşte).
2. (ornit.) guşă (mai ales la cocoş).
3. guşă (la oameni).
4. plural (bot.) lamele (cu spori, la ciuperci).
5. (tehn.) aripioară (de radiator etc.).
6. (vulg.) ţâţe, sân, piept.
7. (sl.) guler de cămaşă.
◊ to be rosy about the gills a fi rumen la obraz;
to look green / white / blue / yellow about the gills a) a fi pământiu / verde / galben la faţă; b) a avea o mână proastă;
to turn red about the gills a se face roşu de mânie.
gill1 II. verb A. tranzitiv
1. a scoate (peştele) din plasă (apucându-l de urechi).
2. a goli (un peşte) de măruntaie.
3. a curăţi (o ciupercă) de lamele.
gill1 II. verb B. intranzitiv
(despre peşti) a deschide branhiile (în timpul înotului).
gill2 substantiv
1. (scoţ.) vagăună împădurită.
2. râu (pe fundul unei văgăuni).
gill3 (text.) I. substantiv
darac.
gill3 (text.) II. verb tranzitiv
a dărăci (lână etc.).
gill4 substantiv
măsură de capacitate de un sfert de pintă (= 0,142 l în Anglia şi 0.1118 l în S.U.A.).