Dicţionar englez-român |
HORN
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
horn I. s.
1. corn (de vită, de girafă, de diavol etc.);
(fig.) to draw in one’s horns a) a se astâmpăra, a se domoli; b) a-şi coborî pretenţiile; c) a da înapoi, a se retrage;
to lift up the horns a ridica capul, a se pregăti de luptă;
between / on the horns of a dilemma în faţa unei dileme, între două focuri;
(fig.) to take the bull by the horns a Iua taurul de coarne;
(scoţ. ist.) to be at the horn a fi în afara legii;
(amer. fam.) to be bored for the hollow horn a fi supus unui examen psihic (pentru a se constata deplinătatea facultăţilor mintale ale cuiva);
(scoţ. ist.) to denounce / to put to the horn a pune / a scoate / a declara în afara legii, a pune / a scoate în ilegalitate;
to wind the horn a) a cânta din corn; b) (fig., despre insecte) a bâzâi;
(înv.) to give horns to smb., to graft / to plant horns on smb. a pune coarne cuiva, a încornora-pe cineva;
(înv.) to have / to wear horns a purta coarne, a fi încornorat;
(înv.) horn and corn vite şi grâne;
the horn of abundance / plenty cornul abundenţei;
to lift / to raise up the horn a) a se ţine mândru / fălos / băţos, a-i privi pe alţii de sus; b) a opune rezistenţă, a se împotrivi;
(amer.) to lock horns a intra în luptă, a începe lupta, a se încăiera;
to lower one’s horns a) a se umili, a se înjosi; b) a condescinde;
to show one’s horns a-şi arăta colţii.
2. plural coarne (de melc); antene (de insectă); smoc (la bufniţă).
3. corn (de semilună), crai nou.
4. (muz.) corn, cornet;
hunting horn goarnă sau corn de vânătoare;
French horn corn de armonie;
shepherd’s horn bucium;
coach horn goarnă de tramcar;
(amer.) to blow / to toot one’s (own) horn a-şi face singur reclamă, a se făloşi, a se bate cu pumnii în piept.
5. (med.) cornet acustic.
6. (şi motor horn) claxon, sirenă de automobil.
7. corn (substanţă); baga.
8. (tehn.) pivot, bulon; pârghie de comandă.
horn II. verb A. tranzitiv
1. (înv.) a încornora, a pune coarne (unui bărbat).
2. a încovoia, a îndoi.
3. (despre animale) a împunge.
horn II. verb B. intranzitiv
(amer. sl.) to horn a) a intra nepoftit, a se strecura, a se fofila, a se furişa înăuntru, a se infiltra; a fi un intrus; b) a se amesteca în conversaţie.
Exemple de propoziții și/sau fraze:
“They are the horns of swine-herds,” quoth Aylward.
(The White Company, de Sir Arthur Conan Doyle)
The marble basin was removed; in its place, stood a deal table and a kitchen chair: these objects were visible by a very dim light proceeding from a horn lantern, the wax candles being all extinguished.
(Jane Eyre, de Charlotte Brontë)
“Would it please you, gentles, that I should bring you out three horns of it?”
(The White Company, de Sir Arthur Conan Doyle)