Dicţionar englez-român |
MUFFLE
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
muffle¹ substantiv
(zool.) bot, gură, rât.
muffle² I. substantiv
1. mănuşă de piele cu un singur deget, mitenă.
2. (înv.) manşon.
3. şal; fular; cravată.
4. înveliş, acoperământ; voal.
5. înfăşurare, învelire.
6. (metal.) muflă.
7. (tehn.) amortizor de zgomot.
muffle² II. verb A. tranzitiv
1. a înfăşura, a înveli, a acoperi, a obloji, a înfofoli, a încotoşmăna;
to muffle up one's throat a se înveli / a se infofoli la gât;
(sl.) to be muffled up to a blind obedience a fi silit să asculte orbeşte.
2. a pune un căluş în gură (cuiva).
3. a înăbuşi, a voala, a amortiza (sunete, zgomote);
the carpet muffles every footfall covorul înăbuşă orice zgomot al paşilor.
muffle² II. verb B. reflexiv
to muffle oneself up a se înfofoli, a se încotoşmăna.
muffle² II. verb C. intranzitiv
a mormăi, a murmura.
Exemple de propoziții și/sau fraze:
I am sure, although absorbed in gazing at the water, that her shawl was off her shoulders, and that she was muffling her hands in it, in an unsettled and bewildered way, more like the action of a sleep-walker than a waking person.
(David Copperfield, de Charles Dickens)
"They're such beautiful shirts," she sobbed, her voice muffled in the thick folds. "It makes me sad because I've never seen such—such beautiful shirts before."
(The Great Gatsby, de F. Scott Fitzgerald)