Dicţionar englez-român |
REBUKE
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
rebuke I. verb tranzitiv
1. (for) a dojeni, a mustra (pentru); a face (cuiva) reproşuri (pentru); a reproşa, a imputa (cuiva, ceva);
my heart rebukes me mă mustră conştiinţa.
2. a stâlci în bătăi, a bate măr.
rebuke II. substantiv
dojană, ceartă, mustrare; reproş; imputare;
without rebuke fără cusur, impecabil, ireproşabil.