Dicţionar englez-român |
SCOUT
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
scout1 I. substantiv
1. (mil.) iscoadă, cercetaş, ecleror; militar trimis în recunoaştere.
2. cercetaş (din organizaţia de tineret a cercetăşiei);
boy scout cercetaş;
girl scout cercetaşi;
Boy Scouts cercetaşi, organizaţie de cercetaşi (din Anglia).
3. (mar.) (şi scout ship) vedetă; vas, crucişător de recunoaştere.
4. (av.) avion de recunoaştere, avion de patrulare.
5. (mil.) recunoaştere;
to be / to go on the scout a a merge în recunoaştere.
6. servitor, valet (care deserveşte camerele studenţilor şi profesorilor locuind în colegiile de la Oxford, Yale şi Harvard).
7. plural (auto) echipă de asistenţă tehnică.
8. (la jocul de cricket) jucător în câmp.
9. (amer. fig.) good scout o bomboană (de om).
scout1 II. verb intranzitiv
(mil.) a recunoaşte, a merge în recunoaştere, a cerceta terenul (înaintea trupelor).
scout2 verb tranzitiv
a respinge cu dispreţ (o idee, o propunere, o sugestie); a refuza să ia în consideraţie; a trata ca absurd / ridicol.