Dicţionar englez-român |
TENURE
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
tenure substantiv
1. (jur.) posesiune, drept de posesiune, stăpânire;
communal tenure proprietate indiviză.
2. ocupare (a unei funcţii).
3. termen de stăpânire / posesiune (al unui bun); durata ocupării (unei funcţiuni);
fixity of tenure stabilitate într-o funcţie / într-un post.