Dicţionar englez-român |
TONGUE
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
tongue I. substantiv
1. (anat.) limbă;
(med.) furred / dirty / coated tongue limbă încărcată;
to put out one's tongue a scoate / a arăta limba;
to bite one's tongue a-şi muşca limba.
2. glas, grai, facultatea de a vorbi, vorbire;
to give tongue a) a exprima, a se pronunţa; b) (despre un câine de vânătoare) a lătra;
to have a ready / glib tongue a riposta prompt, a fi bun de gură;
to have a sharp / caustic tongue a avea o limbă ascuţită;
to have one's tongue at command a-şi stăpâni limba;
to have smth. on / at the tip / end of one's tongue a-i sta pe vârful limbii, a-i sta pe limbă;
to have too much tongue a fi limbut;
he has a flippant tongue, (fam.) he has his tongue well hung / olled e bun de gură;
to hold / (înv.) to keep one's tongue a tăcea, a-şi ţine gura;
to curb / to bridle one's tongue, to put a curb / a bridle on one's tongue, a) a tăcea, a-şi tine gura, a nu scoate un cuvânt, a nu deschide gura; b) a-şi măsura cuvintele, a fi măsurat la vorbă, a nu da frâu liber gândurilor;
to find one's tongue (again) a) a-şi recăpăta glasul, a-şi reveni dintr-o surpriză; b) a prinde glas, a-şi dezlega limba;
(fam.) to loosen smb.'s tongue a face pe cineva să vorbească, a-i dezlega limba;
(fam.) keep your tongue in your mouth!, keep your tongue between your teeth! ţine-ţi gura!;
to keep a civil tongue in one's head a vorbi politicos;
your tongue runs before your wit îţi merge gura mai repede ca gândul;
to shoot out one's tongue at a-şi bate joc de;
his tongue tripped a vrut să rostească un cuvânt şi a ieşit altceva;
I cannot twist my tongue to it nu pot rosti aşa ceva;
(fig.) long tongue limbă lungă;
(fig.) loose tongue limbă slobodă;
slanderous tongue gură rea / clevetitoare;
(bibl.) confusion of tongues babilonie, încâlcire a limbilor;
incontinence of tongue limbuţie;
skip of the tongue lapsus linguae;
his tongue failed him îşi pierdu glasul / graiul;
his tongue is too long for his teeth e limbut, are limbă lungă;
to have / to speak with one's tongue in one's cheek a vorbi ironic;
to oil one's tongue a vorbi măgulitor;
to have a smooth tongue a) a fi mieros la vorbă; b) a şti să vorbească bine, a fi bun vorbitor;
to wag one's tongue a) a flecări, a pălăvrăgi; b) a fi bun de gură;
(bibl.) in tongue verbal, oral;
he that has a tongue in his head may find his way where he pleases omul bun de gură se descurcă uşor peste tot;
wide ears and a short tongue are best deschide urechile şi închide gura;
the tongue is sharper than any sword limba-i mai tăioasă decât orice brici;
a tongue gives a deeper wound than any sword limba răneşte mai rău decât orice sabie;
the tongue is not steel, yet it cuts deşi nu-i sabie limba taie şi ea.
3. limbă, limbaj, limbă vorbită;
the mother tongue a) limbă maternă; b) limbă mamă (a unei alte limbi);
the English tongue limba engleză;
the gift of tongues a) talentul de a învăţa limbi străine; b) (bibl., înv.) darul limbilor.
4. orice obiect în formă de limbă; limbă de pământ, limbă de foc; limbă de pantofi; limbă de clopot; limba unei catarame; limbă de cântar sau de balanţă, lamă de cuţit; (ferov.) acul macazului; (tehn.) sfoara unui gater; ferăstrău cu ramă.
5. oişte.
6. (tehn.) lambă, feder.
7. (electr.) indus.
tongue II. verb A. tranzitiv
1. a sări cu gura (la cineva), a-i ţine (cuiva) o predică, a lua (pe cineva) la refec / la trei păzeşte.
2. (înv.) a vorbi, a grăi; a rosti.
3. a atinge (ceva) cu vârful limbii; a linge (ceva).
4. (tehn.) a uni / a asambla (ceva) prin îmbinare cu lambă şi uluc.
5. (muz.) a produce note în staccato cântând (ceva) la un instrument de suflat.
tongue II. verb B. intranzitiv
1. (rar) a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi.
2. (despre câinii de vânătoare) a lătra (în semn că au descoperit vânatul).
Exemple de propoziții și/sau fraze:
Then the wicked wretch came in and said: “Where are the boy’s heart and tongue?”
(Fairy Tales, de The Brothers Grimm)
"Hold your tongue!" cried Jo, covering her ears.
(Little Women, de Louisa May Alcott)
But alas! as yet I only know your tongue through books.
(Dracula, de Bram Stoker)
“Has that Copperfield no tongue?” muttered Uriah, “I would do a good deal for you if you could tell me, without lying, that somebody had cut it out.”
(David Copperfield, de Charles Dickens)
Describes a location in the mouth that is toward the back and to the tongue side.
(Distolingual, NCI Thesaurus)
Reduced expression of this gene has been implicated in tongue squamous cell carcinoma.
(DND1 wt Allele, NCI Thesaurus)
Both could be saved if I could but silence that foul tongue.
(The Adventures of Sherlock Holmes, de Sir Arthur Conan Doyle)
Yes, I see what she means, (turning to Mr. Knightley,) and I will try to hold my tongue.
(Emma, de Jane Austen)
From detesting her and her foul tongue at first, Martin grew to admire her as he observed the brave fight she made.
(Martin Eden, de Jack London)
He did not hear the breath, and he slipped slowly from some dream to the feel of the tongue along his hand.
(Love of Life and Other Stories, de Jack London)