Dicţionar englez-român |
VERGE
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
verge¹ I. substantiv
1. margine, bordură, chenar.
2. (fig.) prag;
on the verge of war în pragul războiului.
3. bordură de iarbă în jurul stratului de flori.
4. (arhit.) margine a acoperişului, fronton; corp al unei coloane; bermă.
5. (bis.) cârjă, toiag.
6. (jur.) competenţă, jurisdicţie.
7. întindere limitată; spaţiu; loc.
8. orizont, zare.
9. (anat., zool.) membru bărbătesc.
verge¹ II. verb tranzitiv
(rar) a mărgini, a limita.
verge² verb intranzitiv
to verge on a se mărgini cu, a fi aproape de;
to verge on brown a bate în castaniu;
his courage verges on insanity curajul lui se învecinează cu nebunia;
(despre soare) to verge towards the horizon a coborî spre orizont;
he was verging towards forty se apropia de patruzeci de ani;
to verge into a trece în starea de, a se preface în.
Exemple de propoziții și/sau fraze:
His firmly planned intention had come to a halt on the verge of the horrible probability that he should have asked Arthur and that he had made a fool of himself.
(Martin Eden, de Jack London)
"But it's so hot," insisted Daisy, on the verge of tears, "And everything's so confused. Let's all go to town!"
(The Great Gatsby, de F. Scott Fitzgerald)